Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionistcare se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

  • Prezentarea etapelor de relaxare a restricțiilor pentru tot sportul românesc: profesionist/amator, seniori/juniori/copii, sporturi de echipă/individuale. Chiar dacă un calendar precis este dificil de estimat, nu este și cazul descrierii etapelor de relaxare, indiferent când vor fi acestea agreate la nivel guvernamental. Mai multă predictibilitate va înlesni o mai bună pregătire a mișcării sportive pentru revenire;
  • În baza recomandărilor generale ale Guvernului, adresarea de solicitări către federațiile naționale pentru prezentarea precisă de către acestea a manierei de desfășurare a activităților sportive (antrenamente și competiții) pentru fiecare din etapele de relaxare susmenționate;
  • Redactarea metodologiei de finanțare a federațiilor sportive naționale pentru 2021, după un amplu proces de consultare a federațiilor început cât mai curând, pentru a ține cont de particularitățile pregătirii sportive în contextul riscurilor legate de COVID-19;
  • În vederea evitării șomajului, folosirea resursei umane inactive din cluburile sportive aflate în subordinea administrației publice centrale pentru activități de impulsionare a mișcării și pregătirii fizice destinate persoanelor cu mobilitate redusă din cauza pandemiei (ex: exerciții de gimnastică gratuite conduse în parcuri/aer liber pentru persoane vârstnice, în intervale orare precise și cu respectarea condițiilor de distanțare socială).

Măsuri pe termen mediu

  • În 2021, organizarea de concursuri de proiecte locale prin Direcțiile Județene de Sport și Tineret pentru sportul asociativ amator, care va suferi cel mai mult din cauza reducerii bugetelor locale și a capacității mediului privat de a sponsoriza sportul. Proiectele pot viza atât susținerea activității sportive obișnuite a cluburilor, cât și îmbunătățirea sustenabilității lor financiare pe termen mediu-lung;
  • Menținerea pe cât posibil a aceluiași nivel de finanțare de la bugetul de stat pentru cluburile din subordinea administrației publice centrale (ale MTS, ale M. Educației, Steaua, Dinamo, Rapid), pentru a nu periclita pregătirea pentru (calificarea la) Olimpiada de la Tokyo;
  • Stimularea implicării federațiilor naționale în activități de dezvoltare sau de sprijinire a bazei piramidei propriei ramuri sportive, prin intermediul contractului anual de finanțare al MTS, inclusiv cu banii rămași nefolosiți în 2020 din cauza crizei COVID-19;
  • Includerea infrastructurii sportive (în special a celei de mici dimensiuni) în viitoarele programe de investiții pentru repornirea economiei naționale.

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

  • Inițierea tranziției către sportul asociativ pentru o implicare mai puternică a comunității în sportul local;
  • Întărirea guvernanței mișcării sportive, condiție esențială pentru promovarea integrității și apoi a finanțării sale din surse publice;
  • Susținerea inițiativelor sportului amator local, inclusiv prin lărgirea accesului la sport și către alte categorii demografice (ex.: sport feminin, persoane cu dizabilități, persoane peste 35 de ani);
  • Reforma orei de educație fizică și stimularea sportului în școli prin finanțarea adecvată a principalelor competiții sportive școlare (ex.: Olimpiada Gimnaziilor și Olimpiada Națională a Sportului Școlar);
  • Promovarea sportului profesionist într-o logică comercială și stimularea carierei de sportiv profesionist prin crearea unui cadru specific de facilități pentru sportivi și cluburi în domeniul educațional, fiscal și al muncii (ex.: dublă carieră, reconversie profesională după încetarea carierei de sportiv, simplificarea implementării contractului de activitate sportivă etc).

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP – Celula executivă de criză PLUS

Sursa: https://stiri.plus/masuri-pentru-sportul-romanesc-pentru-si-dincolo-de-criza/


Versiune #1
Creat la Tue, Jun 2, 2020 9:44 AM de Mariana Țînțărean
Modificat la Tue, Jun 2, 2020 9:45 AM de Mariana Țînțărean