Sport și recreere

CNPP: Conform Organizației Mondiale a Sănătății, copiii și tinerii cu vârsta cuprinsă între 5 și 17 ani ar trebui să cumuleze zilnic cel puțin 60 de minute de mișcare

Comisia Națională de Programe și Politici a PLUS (CNPP) aduce în atenția cetățenilor, în contextul pandemiei de coronavirus, cum pot fi efectuate cele 60 de minute de mișcare, recomandate de Organizația Mondială a Sănătății, la domiciliu.

„Conform Organizației Mondiale a Sănătății, copiii și tinerii cu vârsta cuprinsă între 5 și 17 ani ar trebui să cumuleze zilnic cel puțin 60 de minute de mișcare cu intensitate moderată. Conceptul de acumulare se referă la îndeplinirea obiectivului de 60 de minute pe zi, prin efectuarea de activități în mai multe reprize mai scurte, răspândite pe parcursul zilei.

Pentru persoanele adulte sănătoase cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, obiectivul recomandat de OMS constă în a desfășura minimum 30 de minute de mișcare de intensitate moderată 5 zile pe săptămână sau cel puțin 20 de minute de mișcare intensă trei zile pe săptămână. Doza necesară de activitate fizică poate fi acumulată în reprize de cel puțin 10 minute.

Pentru adulții cu vârste peste 65 de ani, în principiu, ar trebui atinse aceleași obiective menționate pentru adulții sănătoși mai tineri. În plus, antrenamentul de forță și exercițiile de echilibru pentru a preveni căderile sunt de o importanță deosebită pentru acest grup de vârstă”, arată CNPP.

Sursa: https://stiri.plus/cnpp-conform-organizatiei-mondiale-a-sanatatii-copiii-si-tinerii-cu-varsta-cuprinsa-intre-5-si-17-ani-ar-trebui-sa-cumuleze-zilnic-cel-putin-60-de-minute-de-miscare/

Măsuri pentru sportul românesc pentru și dincolo de criză

În plină criză COVID-19, sportul este oprit în România, ca pe mai întreaga planetă, împreună cu toate efectele sale benefice asupra societății și economiei românești, atât cât erau ele[1]. Dincolo de gestionarea crizei de către părțile responsabile, autorități publice, respectiv mișcarea sportivă, știm că este necesară repornirea activității în condiții de maximă siguranță igienico-sanitară. În același timp, pe termen mediu-lung, COVID-19 nu a oprit nevoia de reformă a sportului românesc, ea trebuie vizată în continuare.

Dar înainte de a discuta măsuri și direcții de acțiune, trebuie să privim cum arătăm în plină criză și cine/ce anume din sportul românesc este mai vulnerabil.

Care sport este expus la criză?

Din cauza COVID-19, în zona de risc cea mai ridicată sunt entitățile amatoare care se finanțau în mare măsură din surse private, precum și furnizorii de servicii sportive. Pentru ei, 2020 este relativ compromis având în vedere că activitatea sportivă are șanse mici să se reia deplin pentru toate sporturile mai devreme de sfârșitul anului. Mai mult, în 2021 companiile nu vor mai avea aceeași capacitate de sponsorizare, iar veniturile disponibile ale cotizanților/plătitorilor de servicii sportive vor fi și ele mai reduse.

Într-o zonă mai ferită este sportul profesionistcare se finanțează în principal din comercializarea drepturilor de televizare. În România acesta se rezumă în mare parte la fotbalul de primă ligă, care aparent deja și-a primit banii din drepturile de televizare pentru sezonul 2019-2020. După modelul altor ligi din Vest, acesta va putea să își reia activitatea în așa manieră încât să fie permisă televizarea meciurilor (fără spectatori și cu sportivi aflați în izolare/cantonament permanent). Veniturile acestor cluburi vor fi cu siguranță mai mici, dar majoritatea ar trebui să aibă resurse să rămână pe scena sportivă. Desigur, o variabilă care poate influența decisiv viața cluburilor este situația lor economică cu puțin înainte de criză.

Cel mai interesant de văzut va fi evoluția cluburilor de drept public, care formează trunchiul sportului românesc atât la nivel profesionist, cât și amator, dar care depind de bugete locale și/sau ministeriale. Este interesant pentru că deși departe de potențial, aici regăsim sportul care vine cu cele mai mari beneficii pentru România în materie de promovare a sănătății, dar și de ordin social. Trebuie precizat că aceste beneficii nu apar datorită acestei forme de organizare (cluburi sportive instituții publice), ci doar pentru că pur și simplu sunt cele mai numeroase.

Practic, aici sunt concentrați cei mai mulți din sportivii la nivel de copii, juniori precum și de seniori din toate eșaloanele. Ele sunt cluburile care reprezintă comunități locale și adună în rândul lor pe o parte din cetățenii doritori de mișcare. În principiu, acestea au deja finanțare cel puțin până în august-septembrie. Și chiar dacă sunt șanse ca ele să fie afectate de rectificări bugetare în cadrul primăriilor și ministerelor, statutul de organizație de drept public le ferește în bună parte de riscul desființării, mai ales acum în 2020, an electoral.

Pe de altă parte, veniturile tuturor sportivilor estimăm că vor fi mai reduse, pe când cei al căror contract ar urma să expire cândva în perioada în care activitatea sportivă ar fi sistată, probabil vor rămâne fără loc de muncă sau au rămas deja. În cluburile de drept public, din pricina ”amenințării” Curții de Conturi, probabil vor trebui să intre în șomaj tehnic, un posibil argument al Curții fiind că banul public nu mai poate fi cheltuit în aceeași manieră pentru o activitate oprită, fie și parțial. În alte situații, cluburile vor dori să facă economii, urmând să își completeze la loc loturile îndată ce va apărea un calendar precis de reluare a competițiilor și va putea fi făcută o estimare a veniturilor și cheltuielilor pentru restul sezonului actual sau al următorului.

Direcții de relansare și unde vrem să revenim?

Realitatea este că actuala criză nu schimbă pe termen mediu-lung substanțial modelul de funcționare al sportului românesc. Faptul că la noi sportul este organizat în bună măsură în instituții publice îl face mai puțin vulnerabil la șocul crizei. Asta se întâmplă pentru că cu foarte puține excepții sportul românesc nu funcționează într-o logică comercială spre deosebire de cel din mai tot restul UE, care vinde bilete, echipamente sportive imprimate cu sigla clubului sau drepturi de organizare de evenimente sportive (majore sau nu). Deci când vom reveni, o vom face foarte probabil nu existențial afectați de criză, însă pe  aceleași baze, unde înregistrăm printre cele mai joase participări în sport din UE[2], rezultate sportive nemulțumitoare și o puternică dependență de finanțări publice.

În acest context, PLUS propune Guvernului următoarele măsuri pentru sprijinirea sportului românesc:

Măsuri pe termen scurt

Măsuri pe termen mediu

Măsuri pe termen lung à reforma profundă a sportului românesc

Prin prezentul material ne propunem să aducem în discuție funcționarea sistemului sportiv românesc în contextul prezentei crize și totodată să înaintăm o serie de măsuri pentru a îi ameliora efectele. Subliniem totodată inițierea reformei sistemului sportiv românesc, unde poziția PLUS este că ea trebuie abordată cu aceeași energie de către factorii de decizie precum este și actuala criză.

[1]  De exemplu, sportul contribuie în România la formarea a 1.04% din PIB-ul național (față de media UE-28 de 2.12%), respectiv cu 100.200 de locuri de muncă  – Comisia Europeană, (2018) Study on the Economic Impact of Sport through Sport Satellite Accounts.

[2] 63% din populația României nu practică nicio formă de sport sau nu face mișcare, față de media UE de 46% (2018, Eurobarometrul Special 472 pentru Sport și activitate fizică, Comisia Europeană, 2018), respectiv românii participă la evenimente sportive în direct în proporție de 29.6% față de media UE de 67.3% (Eurostat, 2015).

* Material de Grupul de lucru Sport din cadrul CNPP – Celula executivă de criză PLUS

Sursa: https://stiri.plus/masuri-pentru-sportul-romanesc-pentru-si-dincolo-de-criza/

Regulamente pentru un sport sigur sau unul imposibil de reluat

Într-un act normativ adoptat recent[1], Guvernul a detaliat condițiile care trebuie respectate pentru reluarea activității sportive – fie antrenamente, fie unele competiții.

În linii mari, nu contestăm bunele intenții ale Guvernului de a asigura reluarea sportului în condiții de siguranță igienico-sanitară, dar realitatea este că în forma actuală implementarea lor este extrem de dificilă, atât din punct de vedere logistic, cât și material. Excepție ar putea face sportul profesionist care tranzacționează sume considerabile de bani și care astfel ar avea capacitatea să le respecte la literă.

Am fi preferat varianta în care prevederile ordinului să fi fost formulate sub forma unui ghid a cărui implementare să stimuleze buna-credință a structurii sportive de a pune la dispoziție un cadru sigur pentru antrenamente și competiții. Ghidul ar fi trebuit totodată să fie foarte explicit cu privire la riscurile de sancțiuni la care se expun structurile sportive în cazul în care buna-credință nu este dovedită (ex.: suspendarea/închiderea activității, amenzi etc.).

Altfel, respectarea la literă a prevederilor actualului regulament pare aproape imposibilă în special pentru cluburile mici și invită mai degrabă la evitarea lor și automat sancționarea de către autorități. Inclusiv cluburile mari care optează pentru declarația pe proprie răspundere în dauna izolării sportivilor în cantonament, în cazul unei contaminări, vor avea de-a face cu „măsurile legale dispuse de organele abilitate”. Nu există nicio referință cu privire la ce ar însemna astfel de măsuri, din nou o problemă de claritate, ce invită la sancționare cu relativă ușurință.

Apoi, presupunând că regulamentele vor fi respectate de către cluburi, vom avea o explozie de cerere de servicii medicale (în particular, medici de teren) care în sport provin aproape în totalitate din mediul privat. Dacă există cerere ridicată pe piață, evident costul acestor servicii va crește. Practic, va fi afectat bugetul sportului mic amator privat, care de regulă este restrâns la nivel de copii și juniori, dar și al cluburilor sportive de drept public, care reprezintă majoritatea sportului românesc, atât la nivel de copii, juniori, cât și seniori, amatori sau profesioniști. În acest context, pentru a reduce presiunea financiară pe cluburile mici cu activitate la nivel de copii și juniori, dar și pe bugetul public, recomandăm, în funcție de disponibilități achiziția de servicii medicale (ambulanțe și/sau asistenți sau medici) din sistemul sanitar public care poate fi la prețuri mai mici.

Mai mult, cel puțin în lipsa unor lămuriri orale ale ministrului tineretului și sportului, nu pare clar că regulamentul ar permite reluarea activității sportive, de vreme ce avem Comitetul National pentru Situații de Urgență, care de exemplu a dispus interzicerea sporturilor de contact (de altfel termen care nu există în legislația sportului din România, din nou o problemă de claritate)[2]. Deci vorbim de un regulament care nu acoperă toate situațiile pe care pare să le descrie. Totodată, am fi preferat un regulament complet, care să expună inclusiv normele pentru competițiile în bazine sau în spații închise, care momentan lipsesc și care ar fi putut fi furnizate din timp, chiar dacă activitatea în cazul lor nu se dorește să fie pornită. Practic, deși adoptarea regulamentului este o inițiativă binevenită, ea nu este dusă până la capăt de vreme ce nu oferă suficientă claritate și predictibilitate cluburilor și sportivilor.

La final, atragem atenția Guvernului asupra tratamentului aplicat sportului, care în prezent poate părea inechitabil față de alte sectoare ale economiei unde de exemplu există contact între participanți și apar aglomerații similare. Lipsa predictibilității și clarității normelor sau neanunțarea din timp a etapelor de relaxare cum am mai amintit și în trecut, pot conduce la frustrare în rândul mișcării sportive românești și implicit îngreuna reluarea unui sport și așa afectat de criză.

[1] Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Ministrului Tineretului și Sportului pentru aprobarea Regulamentelor privind condițiile necesar a fi respectate în vederea reluării competițiilor sportive organizate în aer liber sau în bazine acoperite ori aflate în aer liber, precum și a activităților de pregătire sportivă în spații închise, în bazine acoperite ori aflate în aer liber de către sportivii profesioniști, sportivii de performanță și/sau legitimați.

[2] Art. 1 (4) din Hotărârea nr. 26 din 28.05.2020 a CNSSU.

 

* Material de Lucian Mircescu, coordonator Grup de Lucru Sport / CNPP PLUS

Sursa: https://stiri.plus/regulamente-pentru-un-sport-sigur-sau-unul-imposibil-de-reluat/?fbclid=IwAR1chikx3wqngV0tvGw6zgTKVxqPQolqDube-0Tqq3Kvzao-UwW4npAla0U