C. Solidaritate împotriva sărăciei, violenței și excluziunii

Nu ne putem imagina o Românie prosperă și care se dezvoltă durabil fără a ține cont, în politicile publice, de cei săraci, de cei vulnerabili, de cei marginalizați și excluși. Înscrisă în chiar numele partidului nostru, asumată ca valoare fundamentală, solidaritatea este un liant social puternic și participă la dezvoltarea echilibrată și durabilă a societății.

Pentru a operaționaliza această valoare, e necesar să creăm și să aplicăm politici publice corect dimensionate și planificate ajustate în funcție de nevoile particulare ale cetățenilor cărora li se adresează, cu o prioritate acordată categoriilor sociale defavorizate. Trebuie să încurajăm voluntariatul ca formă de implicare în comunitate și de rezolvare a problemelor prin abordare de jos în sus precum și recunoașterea socială a acestuia, după cum trebuie să sprijinim prin măsuri concrete ONG-urilor din mediul rural sau care lucrează cu tineri sau vârstnici defavorizați precum și alte categorii dezavantajate.

Solidaritatea trebuie să fie activă și între românii din țară și cei din diaspora, iar cooperarea și schimbul de bune practici trebuie încurajate, pentru păstrarea identității și tradițiilor românești, dar și pentru sprijinirea comunităților din țară care au nevoie de ajutor.

Politici publice împotriva sărăciei, discriminării și excluziunii

O viață mai bună pentru toți înseamnă adoptarea unor măsuri rapide și consistente în favoarea grupurilor vulnerabile. De aceea, vizăm la un prim nivel elaborarea de strategii de locuire, naționale și locale care să aibă în vedere locuințele sociale, ajutorul de urgență pentru asigurarea condițiilor de siguranță în spațiile actuale de locuire, iar acolo unde e posibil recunoașterea și monitorizarea locuirii informale ca formă tranzitorie, care permite dreptul de acces la servicii publice. Considerăm urgent să se asigure finanțări dedicate pentru proiecte ce vizează comunitățile înscrise în Atlasului zonelor marginalizate sau categorii vulnerabile precum și prioritizarea lor în programe și proiecte de finanțare nerambursabilă care au impact asupra acestor comunități sau categorii sociale. În același sens, e necesară demararea unui Program de Interes Național care să asigure conectarea comunităților vulnerabile cu orașele apropiate, în vederea creșterii accesului la locuri de muncă, la transport public, acces la informații etc.

Legea Locuinței 114/1996 trebuie modificată și revizuită pentru a stabili un cadru legal coerent, prin care statul se implică în sprijinirea locuirii sau a accesului la locuire. Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) trebuie și ea reformată pentru o mai bună gestionare a resurselor și pentru prevenirea risipirii banului public, iar alocarea locuințelor sociale să se facă prin introducerea unor criterii clare și transparente, după evaluări și anchete sociale judicioase.

Considerăm oportună continuarea programul Prima Cameră demarat în 2016, care subvenționează din bani publici chiria primilor doi ani pentru tinerii ieșiți din sistemul de plasament, în vederea integrării pe piața muncii și sprijinirea lor pentru o viață independentă. În același timp, milităm pentru realizarea de parteneriate public-privat extinse pentru a sprijini consolidarea clădirilor improprii, pentru construcția de locuințe sociale și asigurarea respectării principiilor de protecție a beneficiarilor în cazul relocărilor, evacuărilor și debranșărilor (de exemplu suspendarea lor în sezonul rece trebuie să ducă la obligația unui plan de asistență socială pre-evacuare).

Unul dintre obiectivele noastre fundamentale este reducerea distanței sociale dintre generații și dintre persoanele cu categorii de venituri diferite. În același sens, trebuie pusă în practică o strategie de prevenire a segregării sociale la nivel local. Pentru aceasta, e important să dezvoltăm programe pentru reducerea distanței sociale prin participarea tuturor categoriilor sociale la viața comunității, întâlnirea dintre persoane atât din generații diferite, cât și din categorii sociale diferite, participarea tuturor categoriilor sociale la evenimente culturale și manifestări publice și sportive. Se impune să includem în manualele de istorie aspecte legate de încălcarea de-a lungul timpului a drepturilor fundamentale ale omului, în cazul minorităților, precum și efectele lor asupra comunității. Trebuie să luăm măsuri pentru asigurarea accesului copiilor din familii defavorizate la activități extrașcolare (de exemplu, prin identificarea unor posibile surse de finanțare alternative celor publice) și pentru a diminua separarea dintre copiii din categorii sociale diferite, asigurând un acces gratuit la spații adecvate și suficiente ca număr pentru sport și socializare.

Ne opunem ferm tuturor formelor de violență domestică. Vrem să realizăm înființarea și să consolidăm funcționarea, acolo unde există, a centrelor de primiri urgențe în caz de violență domestică la nivelul fiecărui județ și posibilitatea primirii de beneficiari indiferent de județul de apartenență. E vital să existe o rețea națională de centre de primiri urgențe, de consiliere și monitorizare a aplicării ordinelor de protecție. Se impune realizarea unor programe de alertă rapidă în caz de urgență, în cazul încălcării ordinelor de protecție, precum și sprijinirea rețelelor de suport pentru victimele violenței domestice și a programelor de sprijin a independenței acestora.

Nu există societate sănătoasă și solidară fără grija pentru persoanele cu dizabilități. De aceea, integrarea la școală, în muncă și în comunitate a copiilor și persoanelor adulte cu dizabilități este primul dintre obiectivele PLUS în domeniul social este luarea tuturor măsurilor care se impun pentru creșterea calității vieții acestor persoane și pentru respectarea deplină a demnității și integrității lor fizice și psihice.

Printre măsurile pe care le avem în vedere, se numără: a) acordarea de facilități fiscale pentru întreprinderi sociale de inserție și furnizorilor de consiliere specializată; b) asigurarea pregătirii, consilierii și asistenței pentru aparținători din centrele de tip respiro, precum și monitorizarea modului în care aceștia asigură o îngrijire potrivită, combat și previn izolarea beneficiarilor de comunitate; c) accesibilizarea mijloacelor de transport în comun, a trotuarelor și a instituțiilor publice; d) Revizuirea legislației privind unitățile protejate în sensul schimbării raportului de angajați cu dizabilități / normă de lucru / salariu; e) stabilirea de plafoane de acces la resursele financiare din fondul taxelor plătite de angajatori conform legislației, proporțional cu numărul de angajați cu dizabilități.

Toate acestea se înscriu într-o abordare integrată și o recunoaștere asumată a importanței strategice a incluziunii sociale. Este esențial să putem integra în programele de dezvoltare durabilă măsuri concrete de inovare socială care să preia inițiativele și soluțiile dezvoltate de organizațiile non-guvernamentale, grupurile civice, autoritățile publice locale și să recomande propuneri de replicare a acestor programe la nivel regional și național. E nevoie să fie format cât mai bine personalul din sistemul de asistență socială, precum și viitorii absolvenți de asistență socială prin organizarea unor stagii de practică în cadrul unor echipe interdisciplinare (social, medical, educație, ocupare). Trebuie puse în practică programe subvenționate de psihoterapie pentru asistenții sociali și facilitarea accesului la programe de auto-îngrijire și sesiuni de formare continuă.

Una dintre sursele majore de finanțare pentru aceste măsuri este Programul Operațional pentru Persoane Dezavantajate, gândit de Uniunea Europeană tocmai pentru a veni în sprijinul persoanelor sărace și vulnerabile. Din nefericire, dintr-un fond de 518 milioane euro alocate României, numai 15% au fost cheltuite până acum, în condițiile în care în România trăiesc în jur de 500.000 de persoane aflate în situație de sărăcie extremă. Este urgent ca acest Program să nu mai fie folosit ca sursă de mituire a primarilor fideli, ci să-i ajute efectiv pe oamenii lipsiți de adăpost, pe victimele violenței domestice, pe copiii orfani sau instituționalizați.