De 1 Iunie, lansăm dezvoltarea Garanției PLUS pentru viitorul copiilor

„Ce greșeală e să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule”… ne avertiza George Enescu.

Visurile noastre nu sunt doar pentru copiii noștri, ci și depind de ei, de ambițiile, imaginația, speranța și munca lor. Este datoria noastră ca fiecare copil să aibă șansa la un viitor bun și, pentru asta, gândul lor zilnic nu poate fi doar la supraviețuire, ci și la împlinire și bucurie. E nevoie să fim acolo, alături de familii, și temporar în locul lor atunci când ele nu pot. 

Cum? 

Făcând din garanția pentru viitorul copiilor prioritatea PLUS. Sperăm că asta va fi unul dintre obiective unde sprijinul va fi transpartinic, atât la guvernare, cât și în consilile locale. 

Sunt zeci, sute de organizații și de grupuri civice, de asistenți sociali, câteodată de primari, rețele de profesori, de bibliotecari, de activiști, de preoți, de medici și de asistenți, de artiști sau pur și simplu cetățeni sau familii generoase, care fac munca de teren cu copiii de ani buni, au soluții și vorbesc despre ele. Știm din 2016, din pachetul antisărăcie, cât de multe pot învăța instituțiile publice și politicienii din munca lor. Propunerea noastră de cadru, din programul politic, e integral aici, și vara aceasta, în conversații și dezbateri locale și naționale, vom continua să dezvoltăm măsurile și din lecțiile lor. Capitolul aferent din programul politic, care stă la baza dezvoltării programului de guvernare și programelor candidaților pentru primării, consilii locale și consilii județene, AICI

De ce?

Anul trecut, în România au fost cele mai puține nașteri, de la decret încoace, și din generația care dă în câteva zile BAC-ul  am pierdut temporar undeva pe drum, fie că au plecat din școală, din țară, o treime dintre cei născuți acum 18 ani. Dar nu este doar despre familiile care au nevoie de suport adițional, ci și de competitivitatea orașelor și sustenabilitatea unei societăți bazată pe solidaritate intergenerațională (de exemplu, sistemul de pensii). 

În România, celebra vorbă „Cresc copii, ca să am cine să îmi aducă un pahar de apă” devine „Suntem obligați să nu pierdem copiii pe drum în primul rând dintr-un imperativ moral, dar și dacă dai asta la o parte are sens să fie o prioritate pentru că ne-am împrumutat câteva miliarde pe care ne bazăm pe ei să le plătească, iar pensiile noastre depind de taxele lor pe muncă”.

La scara unui oraș, unul în care e ușor să împaci munca cu familia – școli bune în cartier, aer curat și parcuri, transport sigur -, devine unul care păstrează și atrage resursă umană calificată, iar asta păstrează sau atrage antreprenori și resurse financiare care hrănesc o economie cu locuri de muncă și pentru ceilalți. Un oraș unde e ușor să călătorești cu un cărucior cu copii e unul în care devine ușor să te deplasezi și când ești în vârstă, pentru a fi prietenos ca spațiu urban cu copiii înseamnă să fii prietenos cu toate generațiile.

La scara unui sat, unul din cinci săteni din România e copil. Este timpul să dezvoltăm și să asigurăm pentru viitorul copiilor și în sate acces la internet, spații de interacțiune și lucrul împreună la proiecte, în școli, biblioteci sau cămine culturale, să garantăm conectarea cu lumea: naveta, inclusiv pentru școli sau proiecte de vară.

La nivel european, chiar dacă competențele sunt ale comunităților și ale țărilor, alocarea resurselor financiare din fonduri europene, transferul de bune practici între state și organizații non-guvernamentale și urmărirea unor indicatori de progres, precum și transparentizarea lor fac parte din garanția pentru copii propusă și din focusurile delegației noastre Renew.

La scara societății civile, fie că vorbim de organizații, de rețele de voluntari sau grupuri de sprijin comunitar, anii de muncă în teren au identificat multe bariere în sistem pentru șansa copiilor la un viitor bun, dar și soluții pentru eliminarea lor. Cât am scris eu acest text, alții au făcut ceva mult mai valoros. Zeci de oameni au fost pe teren, ajutând concret familii, în sate fără drum, în ghetouri, pe așezări informale pe gropi de gunoi, la ei în cartier, la câțiva vecini care au nevoie de sprijin. Asta e valoros nu doar ca impact direct, ci și grație informațiilor necesare politicilor publice, informații care nu se văd ușor, sau deloc, din birou. Când această muncă a găsit un partener în legislativ sau în executiv, parte din soluții au putut fi duse la scara națională. Unele însă au rămas exemple izolate, și nu doar din lipsa resurselor, dar și din lipsa unor parteneri de dialog dispuși să facă investiția necesară dezvoltării unor soluții alături de distribuirea resurselor financiare. Experiența de teren trebuie să stea nu doar la baza dezvoltării soluțiilor, ci și în bucla necesară continuu de monitorizare, de analiză a impactului și de îmbunătățire.

E clar că ce facem în România nu e încă suficient, pentru că statisticile astea se înrăutățesc și nici creșterea economică accelerată nu a compensat expunerea mare a copiilor la riscurile de sărăcie, ce vedem azi cu ochiul liber atunci când ne întrebăm cum vor avea acces la școala online mai mult de jumătate de milion de copii fără tehnologia necesară nu e ceva nou, e doar o nouă barieră, când înainte era lipsa drumului, a banilor de autobuz, a unor haine curate sau a unui sistem de suport cu adulți care să înțeleagă rostul educației.

Dar ar putea fi. Nimic din listă nu e imposibil. Avem nevoie de o coaliție națională extinsă, pentru viitorul copiilor, formată din responsabili guvernamentali și politici, instituții de educație, din reprezentanți ai organizațiilor, ai asociațiilor de părinți și de copii. Este vorba de o acțiune asumată și coordonată de guvern, printr-un program integrat de interes național, care să intervină pentru garantarea șansei la un viitor mai bun tuturor copiilor din România. Perioada pandemiei ne-a demonstrat cât de repede ne putem mobiliza, cât de repede, deși imperfect, putem adapta unele instituții și câtă forță de a direcționa resurse are un indicator de risc pe care îl urmărim zilnic ca țară. Haideți să urmărim lunar, din prima zi de mandat, numărul copiilor care lipsesc de la școală, care nu au acces la hrană sau nu sunt în siguranță, numărul acelora în risc de sărăcie și să ne asumăm că facem tot ce ține de noi, alocând resurse, și făcând din asta prioritatea noastră, ca numerele astea să scadă.  Să nu ne măsurăm succesul doar în câți bani cheltuim pe asta, în numărul de strategii adoptate, în schema de personal crescută, ci în impactul real, măsurabil, în redobândirea fiecareia din aceste șanse la un viitor mai bun.

Sursa: https://stiri.plus/de-1-iunie-lansam-dezvoltarea-garantiei-plus-pentru-viitorul-copiilor/