Context

Cu o tradiție îndelungată în ceea ce privește sistemul de sănătate organizat, ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, România a ajuns în scurt timp să aibă una dintre cele mai moderne legi din Europa privind asigurarea obligatorie în caz de accident, boală sau retragere din activitate. Reformele din sistemul de sănătate începute la finele anilor '40 au dus treptat la reducerea drastică a mortalității precoce, concomitent cu menținerea sub control a bolilor ce se pot preveni prin vaccinare, cum ar fi TBC, poliomelită, eradicarea malariei și multe altele. De asemenea, acoperirea geografică a accesului la serviciile de asistență medicală a fost mult îmbunătățită[1].

Din păcate, România din zilele noastre atinge din ce în ce mai multe recorduri negative, având actualmente una dintre cele mai mari rate ale mortalității din cauze tratabile din Uniunea Europeană (*). Investiția în serviciile de ambulatoriu este infimă (doar 18% față de media europeană de 30%), iar cea în prevenție, care ar fi crescut șansele de supraviețuire sau ar fi salvat majoritatea pacienților, este de 1,7%, comparativ cu 13,1% media europeană. De asemenea, România are cea mai mare rată a mortalității infantile din UE și este pe primele locuri la mortalitatea cauzată de cancer și de bolile vasculare. Chiar dacă speranța de viață a crescut comparativ cu anii 2000, când era de 75,3 ani (în 2017), ea rămâne în țara noastră una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, fiind mult sub media europeană de 80,9 ani. (OECD/European Observatory on Health Systems and Policies (2019), Romania: Country Health Profile 2019, State of Health in the EU[2]).

Sistemul de sănătate din România este structurat pe un model de tip „asigurare universală”, însă în realitate accesul este doar parțial: asistența medicală este deficitară din punct de vedere al accesibilității (personal, facilități și distanță), iar sistemul este subfinanțat[3]  și necesită plăți suplimentare. În 2017, 4,7% dintre români au raportat nevoi neacoperite de asistență medicală din cauza costurilor, a distanței sau a perioadei lungi de așteptare, comparativ cu o medie de 1,7 % în UE.

Prin acest document subliniem o serie de aspecte pe care le considerăm esențiale pentru succesul implementării strategiei PLUS și pentru a împlini viziunea noastră privind sănătatea din România.

 

[1] Perpetual transitions in Romanian healthcare
[2] Romania: Country Health Profile 2019
[3] 2020 European Semester: Assessment of progress on structural reforms, prevention and correction of macroeconomic imbalances, and results of in-depth reviews under Regulation (EU) No 1176/2011, Country Report România: 4.3.3. HEALTH AND LONG-TERM CARE