Context

Impactul pozitiv al sportului și al mișcării

Sportul reprezintă un domeniu specific de activitate prin prisma intervenției particulare pe care o are în sectoare precum sănătate, educație, social, economie. Mai precis, este estimat că datorită practicării mișcării și sportului se pot face economii la bugetele de sănătate, cu beneficii evidente la calitatea vieții cetățenilor. În plus, față de promovarea valorilor sale pozitive, integrarea sportului și a educației fizice în curricula de învățământ poate crește performanța academică a elevilor.

De asemenea, în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, la nivel amator, sportul este susținut prin implicarea voluntară a cetățenilor în asociații sportive locale care unesc în jurul lor propria comunitate, contribuind astfel la coeziunea întregii societăți. În unele situații, sportul poate genera o identitate națională cu implicații inclusiv până în politica externă a unei țări. Există, totodată, și o puternică dimensiune economică a sportului. În Uniunea Europeană, de exemplu, sportul creează 5,66 milioane de locuri de muncă și contribuie la formarea a 2.12% din PIB.

Interesul scăzut al românilor pentru sport și mișcare

În România, în schimb, interesul pentru sport și mișcare este mult sub media UE, fapt dovedit de rata mare de sedentarism și de audiențele scăzute la evenimente sportive. De asemenea, românii se implică puțin în sport, fie că este vorba despre voluntariat la firul ierbii, fie de sponsorizări ale cluburilor sportive.

Apreciem că există o serie de factori care inhibă practicarea regulată a sportului sau a mișcării de către români. Fără a fi exhaustivi, putem menționa situația precară a infrastructurii sportive (cu precădere în zonele rurale și mic-urbane), tarifele pentru a practica un sport (de regulă, în mediul urban), dar și competiția cu alte activități specifice petrecerii timpului liber. Nici sportul de înaltă performanță nu mai are puterea mobilizatoare din trecut, clasările României la campionate mondiale, europene sau la olimpiade din 1989 până în prezent încadrându-se într-o tendință descendentă.

Această stare de fapt indică un potențial neatins al sportului de a contribui la un sistem de educație mai performant, la o stare de sănătate mai bună a cetățeanului, furnizare de locuri de muncă, coeziune socială, oportunități de recreere sau promovarea României în plan internațional.

Diminuarea zonelor de recreere cu caracter sportiv sau favorizante de mișcare din orașe și împrejurimile acestora și a accesului către ele

Marile orașe cunosc o scădere dramatică a calității și oportunităților pentru recreere în aer liber atât în perimetrul zonei construite, cât și în imediata vecinătate (zona metropolitană), deoarece multe parcuri urbane au scăzut ca suprafață sub presiunea construcțiilor permanente (de exemplu, ansambluri rezidențiale) sau așa-zise temporare (de exemplu, terase), iar multe zone naturale (păduri, lacuri) din vecinătatea orașelor devin proprietăți private în care accesul nu este permis. În condițiile în care timpul (liber) este extrem de prețios, dar în același timp fragmentat, este important ca zonele de recreere în aer liber (parcuri urbane) și zone naturale (metropolitane) să poată oferi oportunități de recreere.