Context

Corupția și incompetența unora ne-au furat tuturor din resursele colective administrate prin stat, dar mai ales celor mai vulnerabili dintre cetățeni, pe care erau însărcinați să îi susțină și să îi apere. Lor le-au îngustat adesea accesul la un viitor împlinit, pentru că aceștia au cele mai puține instrumente să se apere singuri în fața autorităților și cele mai puține resurse să compenseze individual lipsa infrastructurii de suport.

Avem comunități încă rupte de lume fără drum sau apă, o treime din populație la limita sărăciei și cea mai mare rată de sărăcie în rândul persoanelor angajate (din UE), dublă față de media europeană. Peste 1 milion de adulți se află în afara pieței oficiale de muncă. Aceștia au nevoie de sprijin pentru a suplini lipsa de acces la servicii, dar, mai ales, lipsa de perspectivă și de speranță la un viitor mai bun, ceea ce afectează întreaga economie de piață și se reflectă printr-o lipsă acută de forță de muncă în anumite domenii. Funcționarea normală a statului și gestionarea eficientă a resurselor este grevată de corupția și incompetența prezente încă în administrația publică, ducând la încetinirea dezvoltării socio-economice și având impact mai ales asupra celor mai vulnerabili dintre noi.

Natalitatea este scăzută și într-un trend descendent. În prezent, România are 19,53 milioane de locuitori, însă Organizația Națiunilor Unite (ONU) estimează că până în 2060 populația României ar putea să scadă la 16,43 milioane, iar până în 2080 la 13,96 milioane de persoane. Principala cauză a acestui declin demografic este scăderea natalității. În 2018, s-au născut cei mai puțini copii de jumătate de secol încoace (173.936), iar în 2016 s-au născut mai mulți copii în diaspora decât în România.

Gradul de sărăcie relativă a crescut. Conform datelor statistice, în 2018, 38,8% din populația României era expusă riscului de sărăcie şi excluziune socială. Copiii sunt printre cei mai afectați de această situație. Un sfert dintre copiii României nu au minimul necesar pentru a crește în condiții corespunzătoare, iar unul din zece copii din mediul rural se culcă flămând. Mai puțin de 7% dintre copiii aflați în sistemul de protecție sunt adoptabili. Alți 250.000 de copii sunt lipsiți de unul sau ambii părinți, care nu se mai află în țară.

Degradarea condițiilor materiale se reflectă prin faptul că 23,8% din populația României trăiește în imposibilitatea de a plăti cheltuieli neașteptate la nivel de familie sau de a-şi permite o vacanță de o săptămână departe de casă, o masă zilnică care să includă carne, bunuri de lungă durată precum o mașină de spălat, un televizor color, un telefon sau o mașină. Datele ne mai arată că aproape 14% din populația României nu își poate încălzi suficient locuința, peste 13% dintre români locuiesc în condiții dificile, cu probleme la pereți sau la acoperișul locuinței, peste 48% din populația României trăiesc  în locuințe supraaglomerate, iar 30% dintre români nu aveau, în anul 2018, duș, cadă sau grup sanitar.

Inegalitatea de șanse este o provocare, în special în zonele rurale. Inegalitatea veniturilor este ridicată, iar efectul de redistribuire a sistemului fiscal și de prestații sociale se situează sub media UE.

Aspectul cel mai îngrijorător este că, deși aceste cifre sunt publice, statul român nu are o evidență individualizată a celor aflați în nevoie. Diferite instituții, la nivel central sau local, au informații fragmentare, dar nu există o abordare integrată a evaluării corecte și a unei intervenții coerente.