Context

Provocări actuale

Lipsa acută a unei viziuni de țară. Aceasta ar trebui să identifice și să integreze destinațiile regionale și locale în destinația națională România, la nivel de marketing, și să asigure accesibilitatea și dezvoltarea regională turistică bazată pe valoarea de unicitate a fiecărei zone. Lipsa de viziune se face simțită în acțiunile de marketing, în special pe piețele europene, unde România participă cu concepte învechite și cu o imagine generală neconcludentă, fără a reuși să comunice profesionist specificul țării bazat pe oferta fiecărei destinații. Totodată, nu există planuri de interconectare a destinațiilor turistice și de conectare a hub-urilor turistice cu restul destinațiilor, îngreunându-se excesiv mobilitatea turiștilor și traficul rutier. La nivel de destinații, nu există planuri de mobilitate care să facă destinațiile mai atractive, iar asta afectează negativ calitatea vizitei și durata de sejur.

Totodată, destinațiile turistice duc lipsă de politici de dezvoltare bazate pe valorile de unicitate care să crească performanța fiecărei destinații și să ofere o complementaritate cu celelalte destinații partenere. Mai mult, dezvoltarea turistică este de multe ori haotică, fără o coordonare cu planificarea urbanistică, cu o deteriorare iremediabilă a specificului local architectural și natural și cu pierderea valorii de unicitate a destinațiilor turistice.

Lipsa profesionalizării managementului destinațiilor turistice și a abordării integrate pe niveluri de management, corespunzător destinațiilor locale, regionale și naționale. Cu toate că în ultimii ani au avut loc multe dezbateri și chiar au fost elaborate inițiative legislative pentru crearea de organizații de management al destinațiilor turistice (OMD), suntem în situația ilară în care o mare parte a industriei turistice dorește crearea unui cadru participativ și susținut de profesionalizare a OMD-urilor, iar factorii decidenți au avut abordări în contradicție cu industria.

Abordarea bazată excesiv pe politici de reglementare și control asupra sectorului privat din turism. Sectorul turismului funcționează sub incidența unei serii de acte normative specifice mai multor domenii, ceea ce introduce, pe lângă reglementările din turism, reglementări suplimentare din alte domenii precum: securitate alimentară, igienă, muncă și protecția muncii, transport etc. Astfel, normele de aplicare sunt caracterizate adesea de formalism birocratic, fără să aibă o dimensiune practică, adaptată sectorului turistic. Realizarea unei activități turistice în conformitate cu toate normele de aplicare ale legislației cu incidență în turism devine un act extrem de complex și dificil, ceea ce determină și derularea multor activități turistice fără a fi declarate oficial.

Lipsa forței calificate de muncă în sectorul turismului și discrepanța între oferta sistemului de învățământ și nevoile pieței. Industria turistică are mare nevoie de forță de muncă specifică diverselor meserii și profesii din turism, în absența unei politici de stimulare a calificării si specializării profesionale, precum și de atragere de forță de muncă către acest sector atât din România, cât și din străinătate. Lipsa unui sistem educațional dual, a școlilor profesionale, a programelor de formare profesională pentru adulți în profesii specifice turismului, dar și inerția ridicată a mediului universitar față de imperativul adaptării la nevoile reale ale sectorului duc la adâncirea problemei penuriei de forță de muncă calificată și, totodată, la creșterea numărului de licențiați în turism care nu se regăsesc ulterior în sectorul turistic.

Lipsa monitorizării reale a fenomenului turistic în România. Demersurile destinate cunoașterii dimensiunii și caracteristicilor fenomenului turistic din România sunt lacunare, insuficiente și nu sunt luate în considerare de decidenții politici, astfel că măsurile care se adoptă nu reprezintă urmarea logică a analizelor de impact și a oportunităților reale. În consecință, aceste măsuri poartă amprenta diletantismului și a hotărârilor luate ad-hoc. Lipsește un plan de monitorizare anual care să colecteze date reale și să analizeze fenomenul turistic la nivel de destinații și la nivel național.

Incapacitatea de a lua în considerare impactul schimbărilor climatice și nevoia de durabilitate și conservare a naturii în procesul planificării dezvoltării turistice din România. Astfel, se continuă propunerile de investiții anacronice, care nu țin cont de dimensiunea reală a fluctuațiilor de temperatură și precipitații, în corelare cu localizarea geografică (de exemplu, propunerile de domenii schiabile), nu țin cont de existența unor arii naturale protejate sau de eficientizarea folosirii resurselor de apă și energie. Aceste propuneri se regăsesc în planurile naționale și locale de dezvoltare și chiar se demarează faze de construcții, generând situații conflictuale, dar și proiecte neviabile economic, incapabile să facă față unei concurențe reale pe plan internațional.