Principii

  • Principiul echității și egalității de șanse. Una dintre cele mai mari surse ale abandonului școlar este reprezentantă de condițiile economice precare din familie și din comunitate. Într-o societate modernă, toți membrii săi ar trebui să aibă același tip de acces la educație de calitate. Din acest motiv, responsabilitatea statului nu ar trebui să înceapă de la pragul școlii, ci de la pragul casei elevului. Astfel, dacă un copil nu are îmbrăcăminte sau încălțăminte pentru a putea trece pragul casei spre școală, statul e responsabil să garanteze șanse egale: rechizite, haine și încălțăminte, masă caldă, tratament nediscriminatoriu, posibilitatea de a accesa educație remedială. Principiul egalității de șanse vizează și accesul la educație în limba maternă, dar și ameliorarea competențelor de limbă română ale elevilor și studenților din comunitățile etnice pentru o mai bună integrare profesională și socială.
  • Principiul incluziunii.  Este critic ca educația să își asume obligația de a integra și valorifica fiecare actor - elev, profesori, părinte - fără nicio formă de discriminare, pentru a pregăti tinerele generații pentru un viitor al adaptabilității și al diversității.
  • Principiul calității. Toate procesele implicate în educația din România trebuie să aspire continuu către calitate – condițiile și materialele utilizate în învățare, formarea, educarea și consilierea elevilor și studenților, precum și formarea, evaluarea, pregătirea inițială și continuă a cadrelor didactice, actul didactic, conținuturile și metodele alese, managementul întregului proces educațional – toate trebuie să aspire continuu spre standarde înalte de calitate.
  • Principiul centrării pe beneficiarii direcți ai serviciilor educaționale. Procesele educaționale sunt flexibile și personalizate pe nevoile beneficiarilor, iar beneficiarii nu sunt obligați să se conformeze la limitările serviciilor. Rezultatele școlare și academice, gradul de angajabilitate, precum și gradul de satisfacție a elevilor și studenților reprezintă măsura calității procesului educațional.
  • Principiul descentralizării și autonomiei. Într-o societate complexă cu o viteză mare de schimbare, deciziile luate centralizat nu fac decât să încetinească și să limiteze capacitatea sistemului. Educația nu face excepție. Pentru a putea da posibilitatea de utilizare a resurselor (competențe, inițiative, creativitate, testare și pilotare de idei și proiecte noi), de la nivel de unitate școlară sau de unitate de învățământ superior e nevoie ca acestea să poată lua deciziile necesare de alocare a resurselor financiare proprii sau atrase local, de gestionare a resurselor umane și materiale, într-un cadru legislativ care să garanteze un nivel ridicat de calitate a actului educațional de ansamblu.
  • Principiul creativității și inovației. Problemele complexe din secolul al XXI-lea nu pot fi rezolvate decât cu abilitatea de a găsi și testa permanent soluții noi. Spiritul creativ și inovația trebuie să stea în mijlocul abilităților construite la tânăra generație. Noile tehnologii trebuie să fie utilizate ca soluție în cele mai multe provocări din sistemul de învățământ.
  • Principiul educației continue. Învățarea nu se termină la absolvirea unei școli, ea continuă pe tot parcursul vieții și reprezintă esența succesului economic al țării, al comunităților locale și a prosperității și stării de bine la nivel personal.