D. Educație și învățare continuă într-o lume în mutație

La nivel mondial, toate țările dezvoltate devin conștiente de legătura critică dintre calitatea educației și capacitatea de a dezvolta o economie robustă și performantă în competiția globală a economiei bazate pe cunoaștere și pe tehnologia informațiilor. Din acest motiv, țările care se bucură de cel mai mare succes astăzi sunt cele care investesc semnificativ și inteligent atât în educația națională cât și în dezvoltarea continuă a cercetării.

Calitatea ridicată a unui sistemului educațional preuniversitar – ilustrat de nivelul de alfabetizare funcțională (capacitatea de utilizare a matematicii și a științelor exacte, a limbilor străine și a noilor tehnologii) – este vitală pentru o integrare ușoară în piața internațională a forței de muncă, dar și pentru formarea tinerilor cetățeni ce vor participa activ la activitățile sociale, politice și culturale ale societății.

Pentru România, anii de după revoluție au însemnat un parcurs educațional dezorganizat, fragmentat și haotic, afectat constant de desele schimbări politice (peste 25 de miniștri în 30 de ani) realizat într-o perioadă cu multiple schimbări globale și regionale. Puținele abordări strategice ale domeniului au fost oprite sau deturnate politic, generații întregi de elevi și studenți având de suferit datorită confuziei din sistem. România a fost incapabilă să transforme educația post-industrială din perioada comunistă într-o educație modernă adaptată noilor condiții sociale și economice.

Consecințele acestei incapacități coroborate cu trendurile demografice (natalitatea și emigrarea) precum și situația economică generală au condus la rezultate absolut catastrofale: nivelul părăsirii timpurii a școlii a măsurat în 2017 valoarea de 18,1% (aproape dublu față de media europeană ) – cele mai importante cauze ale abandonului fiind sărăcia din familie și comunitate (cu precădere în mediul rural), incapacitatea sistemului de a integra elevii cu carențe, nevoi remediale sau cerințe educaționale speciale, dar și preferința adolescenților de a lucra pentru a avea mai degrabă un venit decât o diplomă de studiu.

Nivelul analfabetismului funcțional, măsurat ultima oară și prin intermediul studiilor PISA realizate în anul 2018, a arătat că aproape jumătate dintre elevi nu pot explica un text citit, nu pot aplica matematica pentru probleme simple practice, sau realiza corelații între științe. Rezultatele dezastruoase sunt consistente cu rata anuală de absolvire a examenului de bacalaureat (în jurul aceluiași 50% din cei înscriși pentru examen), iar ulterior acest fenomen general de scădere a calității învățământului este perceput și la nivelul mediului universitar, unde, dincolo de scăderea constantă a numărului de studenți (estimată pentru anul universitar 2019-2020 la 377.370 studenți) la minimul ultimilor 20 ani, continuă să scadă calitatea studenților.

La rândul lor, o parte mică dintre absolvenții de facultate devin profesori, o meserie care, în ciuda creșterilor recente de salariu, rămâne neatractivă pentru cei mai mulți dintre absolvenți. Intrarea în cariera pedagogică a absolvenților de facultate, este asigurată prin participarea la un modul de pregătire psihopedagogică pe care cei mai mulți profesori îl califică ca fiind insuficient pentru o pregătire temeinică. Mai grav, la examenele naționale de titularizare mai mult de jumătate dintre profesori obțin note sub 7 (nota minimă necesară pentru titularizare pe perioadă nedeterminată în cadrul unei școli), iar aproximativ 17% obțineau în anul 2018 sub nota 5. Mai mult decât atât, datorită infrastructurii precare, cei mai mulți tineri profesori sunt reticenți față de idee de a preda în mediul rural, contribuind la disparitatea consistentă de calitatea între mediul rural și cel urban.

Toate aceste fenomene se petrec în sistemul educațional românesc în condițiile unei subfinanțări cronice (pentru anul 2017 o alocare de 3,7% din PIB , iar pentru 2018 o alocare de 2.21% din PIB în cadrul bugetului rectificat – față de media statelor membre europene de 4,7% din PIB), a lipsei de viziune, a creșterii continue a inadecvării conținutului și metodelor vis-a-vis de tendințele internaționale, nevoile angajatorilor din România, dar cel mai important nevoile imediate și de termen lung ale generațiilor educate.

PLUS propune dezvoltarea de programe naționale de formare continuă a cadrelor didactice pe dimensiuni cheie pentru societatea românească: incluziune, cetățenie democratică, integrarea noilor tehnologii, dezvoltarea de metacompetențe, cu componente anuale de dezvoltare profesională și personală a tuturor cadrelor didactice.

Susținem formarea continuă a cadrelor didactice (prin organizarea unui program amplu de pregătire „Fiecare profesor contează” de către furnizori multiplii acreditați: ONG-uri educaționale, Universități, specialiști Casa Corpului Didactic) cu competente desfășurate anual, precum și asigurarea participării în proiecte din mediul de afaceri pe specialitățile cu dinamică foarte mare – tehnologia informației, sau clase de tehnologie.

Avem în vedere maparea și evaluarea furnizorilor de programe de formare continuă pentru profesori, dar și îmbunătățirea continuă a programului prin analiza practicilor anterioare și a rezultatelor lor (vezi și programul “Curriculum Relevant, Educație Deschisă pentru toți”– CRED din 2019-2020) și a ariilor ce necesită o abordare diferită. Este esențială formarea inițială și continuă a personalului didactic, în spiritul incluziunii educaționale pentru copii cu cerințe educaționale speciale și a celor care provin din zone defavorizate, cu risc crescut de abandon școlar.

Sensul lui „a învăța” nu este legat doar de spațiul școlii sau de cel al universității. Credem că pe lângă rolul familiei, cel al comunității și al tuturor actorilor sociali este la fel de important. Învățarea ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre iar noi, PLUS, vrem să oferim și să sprijinim oportunități de educație de calitate pentru fiecare, la orice vârstă.

România are cel mai scăzut procent din Uniunea Europeană cu privire la participarea adulților la educație și formare pe tot parcursul vieții, potrivit raportului Monitorul Educației și Formării 2019, al Comisiei Europene. Astfel, datele referitoare la România indică o participare de doar 0,9% în 2018, raportat la o medie europeană de peste 11%.

România trebuie să sprijine măsuri și intervenții în educație care să genereze o schimbare de paradigmă în rândul cetățenilor ei cu privire la învățare. Această nouă abordare vine ca urmare a unor măsuri sistemice, cum ar fi susținerea educației timpurii, modernizarea curriculară, formarea inițială și continuă a cadrelor didactice, ca urmare a regândirii modului de evaluare a învățării, a măsurilor de susținere a unei educații incluzive de calitate în toate școlile și universitățile, modernizarea și flexibilizarea programelor academice.

Pentru a răspunde dinamicii crescute în plan social și al pieței muncii, vom creea și susține rute deschise și flexibile de formare în învățământul preuniversitar și cel academic. Nu în ultimul rând, vom susține dezvoltarea de mecanisme de recunoaștere a educației și a achiziției de competențe în sisteme non-formale și informale, pentru a sprijini educația adulților.

Vom facilita și sprijini, în dialog cu mediul universitar și respectând autonomia universitară, dezvoltarea de programe academice interdisciplinare și a dublelor specializări, pentru a facilita mobilitatea profesională și pregătirea de elite profesionale. Vrem să creăm spații de educație și formare la nivel comunitar și să sprijinim inserția în educația continuă a adulților, indiferent de categoria socio- economică și mediul de rezidență. Inițiem centre comunitare de educație la nivel local care să asigure servicii de educație formală, non-formală și informală pentru toți membrii comunității: elevi, tineri și adulți. Consolidăm astfel și unitatea, solidaritatea în cadrul comunităților locale.

Dezvoltăm și modernizăm învățământul profesional și vocațional, astfel încât să răspundă nevoilor de formare ale fiecărui tânăr sau adult. Susținem rutele deschise de formare, în acord cu un Cadru Național al Calificărilor modern, racordat la modelele internaționale. Susținem, totodată, actualizarea Registrului Național al Calificărilor, precum și a întregului sistemul de acreditare și evaluare-certificare a competențelor obținute prin formare continuă, care să permită dezvoltarea de programe de calificări în acord cu nevoile pieței muncii.

Una dintre cele mai mari provocări societale la nivel european, nu doar la nivel național, o reprezintă îmbătrânirea populației. Acest lucru generează o reală complexitate a dinamicii sociale, economice și de politici publice cărora trebuie să îi răspundem. Credem că e necesar să gândim măsuri care să genereze oportunități de învățare pentru cei vârstnici, atât pentru o bună incluziune socială a acestora, cât și pentru oferirea de oportunități de achiziție de noi competențe.

De altfel, considerăm necesar să inițiem și să susținem oportunități de formare pentru cei vulnerabili, cu un nivel scăzut al competitivității în piața muncii (de exemplu: tinerii NEET, adulții cu un nivel scăzut de educație) pentru a le oferit șansa de a deveni profesioniști în domeniile în care doresc să activeze.


Versiune #2
Creat la Fri, Mar 13, 2020 2:44 PM de Sorin Sfirlogea
Modificat la Thu, Apr 23, 2020 7:42 AM de Mariana Țînțărean