C. România ca pol european al industriei de îngrijire și sănătate

România se poate transforma într-un lider regional în domeniul îngrijirii – creând locuri de muncă, stimulând investiții și îmbunătățind bunăstarea populațiilor vulnerabile – printr-o strategie integrată care profită de activele naționale și unește eforturile sectoarelor private și de stat.

Industria de îngrijire din România, adică serviciile oferite populațiilor vulnerabile (copii instituționalizați, adulți aflați în sărăcie, vârstnici, persoane cu dizabilități), se confruntă cu o criză majoră cauzată de tendințe demografice care sunt agravate de politici de stat neadecvate. Această criză implică costuri foarte mari, atât economice, cât și sociale, care vor continua să crească în lipsa unor măsuri.

O combinație de provocări majore împiedică accesul universal al cetățenilor români la îngrijire adecvată. Astfel, asistăm în primul rând la îmbătrânirea populației: populația românească îmbătrânește în ritm accelerat, o tendință europeană amplificată de emigrarea ridicată și fertilitatea redusă. În următorii 30 de ani, rata de dependență va crește spre 100 (un dependent la fiecare participant activ în economie). Constatăm apoi un acces limitat la îngrijire: accesul la serviciile formale de îngrijire este foarte scăzut – iar cifrele pe nevoi de îngrijire paliativă în domeniul sănătății sunt foarte îngrijorătoare (doar 8% din nevoi acoperite în 2014). Este demn de remarcat și faptul că povara serviciilor informale este suportată în special de femei: în România, femeile petrec de două ori mai multe ore oferind îngrijire informală decât bărbații. În sfârșit, nu e deloc neglijabil riscul automatizării pentru piața de muncă: majoritatea locurilor de muncă din România (până la 62%, după un raport al Comisiei Europene) sunt amenințate de automatizare.

Împreună, aceste tendințe impun niște costuri semnificative pentru societatea românească. Din punct de vedere economic, povara îngrijirii informale limitează participarea pe piața de muncă și reduce productivitatea, mai ales în rândul femeilor, privând astfel economia de competențe importante. Pe partea socială, accesul limitat la îngrijire reprezintă înfrângerea unui drept esențial și duce la excluziune socială. În 2018, 23% din vârstnici se confruntau cu riscul de sărăcie sau excluziune socială, printre ratele cele mai ridicate din Europa.

În ciuda acestor provocări, România are la dispoziție câteva zone de potențial pe care le poate folosi pentru a se transforma în lider în domeniul de îngrijire. Acestea includ:

  • Forță de muncă calificată în diaspora: OCDE estimează că peste 60.000 de doctori și asistente medicale cu origine în România activau în străinătate în 2015-2016. Per total, 17% (cca. 320.000) dintre femeile din diaspora lucrau în domeniul sănătății, inclusiv în spitale, îngrijire acasă și alte activități domestice.
  • Egalitatea genurilor și productivitatea femeilor: România are cea mai mică diferență salarială între genuri din Europa, fiind doar 5% versus o medie europeană de 16%, iar femeile activează mai mult în industrii dominate de bărbați, cum ar fi industria prelucrătoare sau IT. Așadar, creșterea participării lor în piața muncii poate aduce beneficii economice mari.
  • Potențial natural și istoric: România are o tradiție lungă în industria de sănătate și wellness (de exemplu, Băile Herculane și Techirghiol).
  • Acces la finanțare și piețe vecine: ca stat membru al UE, România are acces la un buget semnificativ de fonduri structurale și de coeziune în fiecare an, și se conectează din ce în ce mai mult la piețele din Europa Occidentală. Aceste legături se vor înteți pe măsură ce se extinde infrastructura autohtonă, deschizând piața europeană de îngrijire și wellness pentru firmele românești.
  • Reziliența industriei de îngrijire: serviciile formale de îngrijire au un risc redus de automatizare, datorită nevoilor de contact personal și serviciului personalizat.

Pentru a rezolva criza de îngrijire și a profita de potențialul României, PLUS propune un plan ambițios de transformare a României într-un pol european de îngrijire, cu un obiectiv economic: creșterea ratei de participare a femeilor în câmpul de muncă de la 56% la 70% și atragerea a minimum 1 milion de clienți străini anual în industria de îngrijire până în 2028. Dar și cu un obiectiv social: acoperirea a minimum 50% din nevoile vârstnicilor de îngrijire prin sectorul formal până în 2028.

Pentru atingerea acestor obiective, vom lansa un program național integrat care să prevadă, printre altele:

  • Un model flexibil de îngrijire: sistemul va oferi opțiuni de îngrijire diferite (la domiciliu, prin centre de bătrâni, prin facilități medicale) în funcție de nevoile clientului.
  • Centre regionale de excelență: centre de tratament pentru nevoi specifice vor fi dezvoltate în jurul infrastructurii medicale și de wellness.
  • Digitalizare: o baza de date electronică va permite crearea tratamentelor adaptate nevoilor clientului și monitorizarea stării de sănătate, inclusiv servicii permanente de telemedicină de ultimă generație.
  • Implicare antreprenorială: firmele pot beneficia de creșteri semnificative de productivitate dacă au angajați motivați și înțeleg nevoile în creștere ale angajaților în ceea ce privește îngrijirea pe termen lung, așadar vor conduce procesul de dezvoltare a opțiunilor de îngrijire.
  • Sprijinul statului: pentru a asigura accesul universal la îngrijire, administrația publică va coordona implementarea și va finanța și încuraja o piață reală de servicii de îngrijire.
  • Integrarea cu industriile conexe: programul va încuraja legăturile între industria îngrijirii și alte industrii conectate vertical (de exemplu, tehnologia educațională) și orizontal (de exemplu, turism pentru îngrijirea pe termen lung a vârstnicilor) pentru a intensifica beneficiile economice.
  • Model inovativ de finanțare: finanțare multi-sursă, fonduri publice și private, buget național și fonduri europene, inclusiv atragerea de clienți plătitori din alte țări europene, prin portarea asigurărilor de sănătate pe termen lung ale acestora.