Reforma statului

Obiectiv: REFORMA CONSTITUȚIONALĂ ȘI ECHILIBRUL PUTERILOR

România trebuie să fie un stat democratic, care să asigure reprezentativitatea puterii legislative, eficiența puterii executive și independența puterii judecătorești.

Evitarea unor crize constituționale, ce ar putea duce la conflicte între puterile statului și la încercarea oricăreia dintre acestea de a prevala asupra celorlalte.

Cele trei puteri trebuie să funcționeze în echilibru, pe baza principiilor cooperării loiale și a controlului reciproc.

Direcții de acțiune:

  • Dizolvarea Parlamentului trebuie să devină o procedură funcțională, ce poate soluționa situații de criză politică. Propunem introducerea a două noi situații în care președintele va putea dizolva Parlamentul:
  1. Obligatoriu, în cazul în care demiterea președintelui, inițiată de către majoritatea parlamentară, este respinsă de către cetățeni prin referendum. Pe de-o parte, o astfel de situație denotă o ruptură între percepția majorității parlamentarilor și cea a majorității cetățenilor cu privire la conflictul constituțional existent și, implicit, o delegitimare a majorității parlamentare. În același timp, procedura suspendării președintelui a devenit un permanent instrument de amenințare a șefului statului de către majoritatea parlamentară ostilă, în ciuda includerii sale în legea fundamentală doar pentru cazul „săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției” (art. 95).
  2. Opțional, în cazul adoptării unei moțiuni de cenzură. Actualele prevederi constituționale presupun o procedură extrem de greoaie pentru dizolvarea Parlamentului, motiv pentru care aceasta nu a fost niciodată folosită în cele aproape trei decenii de la adoptarea Constituției. În schimb, propunem ca președintele să poată dizolva Parlamentul în cazul în care este adoptată o moțiune de cenzură, manifestarea cel mai des întâlnită a modificării majorității parlamentare. În același timp, o astfel de măsură ar asigura o responsabilizare a parlamentarilor în momentul votării moțiunilor de cenzură și, implicit, o mai mare stabilitate a Guvernului.
  • Limitarea situațiilor în care Guvernul poate utiliza ordonanțele de urgență ca instrument normativ. Ordonanțele de urgență au fost gândite de către legiuitorul constituant drept instrument de reglementare în situații excepționale. În schimb, guvernele succesive au ajuns să folosească acest instrument pentru a evita calea constituțională a susținerii în fața Parlamentului a unor proiecte de lege. Spre exemplu, mai mult de jumătate dintre actele cu putere de lege adoptate de către Guvern în 2018 au fost Ordonanțe de urgență (114 OUG, față de doar 201 proiecte de lege). Drept consecință, propunem eliminarea noțiunii vagi de „situații extraordinare”, folosită în acest moment în textul Constituției pentru a determina cazurile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, și propunem în schimb enumerarea cu caracter limitativ în textul Constituției a situațiilor în care astfel de acte pot fi adoptate. De asemenea, susținem interzicerea adoptării ordonanțelor de urgență în domeniile rezervate legilor organice, printre care se numără modul de organizare a Guvernului, legislația penală, legile justiției, organizarea învățământului, legislația muncii, organizarea administrației publice, sistemul electoral, precum și modul de organizare și finanțare a partidelor politice. Reglementările privitoare la aceste domenii esențiale pentru stat trebuie să facă obiectul dezbaterilor democratice în Parlament înainte de a fi adoptate.
  • Eliminarea imunității parlamentarilor și miniștrilor. În mod constant, parlamentarii au abuzat de prevederile constituționale pentru a împiedica luarea unor măsuri preventive împotriva propriilor colegi sau chiar pentru a bloca începerea urmăririi penale împotriva membrilor guvernului. Parlamentarii nu pot fi „judecători” ai propriilor colegi, în timp ce restului cetățenilor i se aplică dispozițiile Codului de Procedură Penală. Considerăm că imunitatea parlamentarilor și a miniștrilor trebuie să fie înlăturată, asigurând aplicarea egală a legislației penale, indiferent de demnitatea deținută. Singura formă de imunitate ce poate fi acceptată este cea specifică oricărei democrații constituționale, respectiv imunitatea pentru voturile sau opiniile politice exprimate.
  • Clarificarea distribuirii atribuțiilor președintelui și guvernului în raport cu Uniunea Europeană. În prezent, România este reprezentată în procesul decizional uzual de la nivel european de către membrii guvernului, prin participarea acestora în cadrul Consiliului. În schimb, România este reprezentată în cadrul Consiliului European, instituția responsabilă pentru decizii strategice la nivelul Uniunii, de către președintele României, acesta putând avea poziții chiar contrare celor ale guvernului. Similar, guvernul României poate lua poziții esențiale pentru România în raport cu Uniunea Europeană (așa cum este cazul propunerilor pentru funcția de comisar), fără consultarea președintelui. Propunem, prin urmare, instituirea la nivel constituțional a unei proceduri obligatorii de consultare reciprocă între președinte și guvern în ceea ce privește reprezentarea României în cadrul Uniunii Europene.
  • Modificarea modului de desemnarea a arbitrilor. CCR și Avocatul Poporului. Potrivit dispozițiilor constituționale în vigoare, judecătorii CCR sunt desemnați de instituții politice, fără posibilitatea unei examinări a cunoștințelor acestora. Astfel, încă de la înființarea CCR, au fost desemnați adesea drept judecători constituționali foști oameni politici, cu o experiență îndoielnică în domeniul juridic. În scopul asigurării depolitizării și profesionalizării CCR, propunem două modificări semnificative în modul de desemnare a judecătorilor CCR:

- 3 judecători constituționali vor fi desemnați de către colegiul de conducere al ÎCCJ, 3 judecători vor fi desemnați de către camerele reunite ale Parlamentului, iar ceilalți 3 judecători vor fi desemnați de către președinte.

- Va fi instituită drept etapă obligatorie în desemnarea celor 9 judecători obținerea unui aviz favorabil din partea unei comisii de specialiști instituită de către Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, propunem introducerea la nivel constituțional a desemnării Avocatului Poporului ca urmare a colaborării între cele două instituții reprezentative la nivel național, președintele și Parlamentul. Astfel, propunerea pentru funcția de Avocat al Poporului va fi realizată de către președintele României, supusă spre avizare unei comisii de specialiști instituită de către Consiliul Superior al Magistraturii și, în final, aprobată de către Parlament.

Obiectiv: REFORMA ELECTORALĂ

Direcții de acțiune:

  • Includerea expresă în Constituție a modului de alegere a parlamentarilor și autorităților publice locale și redactarea unui Cod electoral. Ultimii ani au presupus o variație continuă a modului de desemnare a celor două camere ale Parlamentului (de la vot uninominal la vot proporțional), a primarilor (de la vot uninominal în două tururi la vot uninominal într-un singur tur) și a președinților de Consiliu Județean (de la vot indirect în cadrul Consiliului Județean la vot uninominal direct, în unul sau două tururi). Considerăm că legea fundamentală trebuie să includă un set minim de prevederi referitoare la desemnarea în aceste funcții, de natură să asigure stabilitatea sistemului politic din România. De asemenea, ne propunem redactarea și adoptarea unui Cod electoral care să includă norme unice de organizare a tuturor tipurilor de alegeri (prezidențiale, locale, parlamentare, europene), precum și a referendumurilor. Deși au mai existat inițiative în acest sens, interesul diferitelor majorități de a avea norme organizatorice variabile în funcție de tipul de alegeri a prevalat.
  • Revenirea la votul în două tururi în cadrul alegerilor locale. Desemnarea primarilor și președinților Consiliilor Județene într-un singur tur, astfel cum prevede legislația electorală actuală, a fost impusă în beneficiul partidelor dominante la nivel județean, blocând posibilitatea apariției unor lideri reformatori. În același timp, alegerea primarilor și președinților de consiliu județean într-un singur tur este profund antidemocratică, presupunând desemnarea acestora de către o minoritate a votanților. Având în vedere participarea redusă la vot, în cadrul alegerilor locale din 2016, în cele mai multe cazuri, primarii sau președinții consiliilor județene au fost desemnați cu votul a doar 20-30% din totalul cetățenilor cu drept de vot. PLUS susține în mod ferm revenirea la votul în două tururi în cazul alegerilor local, măsură ce ar permite legitimarea ocupanților celor mai importante poziții din administrația publică locală, prin obținerea susținerii unei majorități a participanților la vot.
  • Creșterea numărului de parlamentari reprezentând Diaspora. În momentul actual, legislația privitoare la alegerile parlamentare stabilește în mod artificial numărul parlamentarilor aleși de către românii cu domiciliul în Diaspora la doi senatori și patru deputați. Totuși, numărul cetățenilor români cu domiciliul înregistrat formal în Diaspora este de aproape 800.000, la egalitate cu județe mari ale României, precum Timiș, Cluj sau Dolj, reprezentate fiecare în Parlament de câte 14 parlamentari. Drept consecință, propunem pe termen scurt creșterea numărului de parlamentari aleși în Diaspora în mod direct proporțional cu cetățenii români cu domiciliul înregistrat în Diaspora. Pe termen mediu, considerăm necesară stabilirea unui mecanism prin care cetățenii români care locuiesc în Diaspora, dar care și-au păstrat domiciliul înregistrat în țară, să poată opta cu privire la circumscripția în care vor fi luați în calcul în scopul determinării numărului de parlamentari.