Context

În România, în relațiile dintre puterile statului sau din interiorul lor există zone neclare cu competențe suprapuse care, în lipsa unei culturi politice a coabitării și negocierii, stau la originea a numeroase conflicte instituționale și situații de criză. Avem de-a face, în acest moment, cu un dezechilibru în favoarea puterii legislative care, din principal reprezentant al voinței populare, a devenit un centru de susținere a unor interese particulare de tip oligarhic, având tendința clară de a se substitui atât puterii executive, cât și puterii judecătorești: șantajarea permanentă a președintelui cu inițierea procedurii suspendării, blocarea urmăririi penale a miniștrilor ori a arestării preventive a parlamentarilor, tendința de a controla direct instituții desemnate să lupte împotriva corupției prin modificarea legislației privind organizarea judiciară sau chiar prin modificarea legislației penale.

Modificările succesive aduse în perioada 2017-2019 Legilor Justiției, Codului Penal și Codului de Procedură Penală au slăbit semnificativ capacitatea sistemului de justiție de a-și îndeplini una dintre misiunile sale principale: garantarea siguranței cetățeanului. În acest context, devin urgente garantarea independenței justiției și reclădirea încrederii cetățenilor în sistemul judiciar, astfel încât acesta să funcționeze în interesul lor fie că este vorba de soluționarea cu celeritate a litigiilor civile și comerciale, fie de aplicarea sancțiunilor penale, prevenind astfel repetarea în viitor a unor fapte similare celor pedepsite.

Un pericol major pentru siguranța cetățeanului îl reprezintă criminalitatea organizată, concretizată în activitățile infracționale derulate de grupările profilate pe trafic de droguri, trafic de persoane și criminalitate cibernetică, contrafacere și atingere a proprietății intelectuale. Alături de acestea, grupările care acționează în domeniul economico-financiar (evaziune fiscală, contrabandă, tranzacții ilegale, spălare de bani) și al contractelor cu autorități și instituții publice constituie la rândul lor un pericol pentru ordinea și siguranța publică, fiind factori de proliferare a economiei nefiscalizate și corupției. În aceste condiții și în contextul apartenenței și participării active a României în cadrul structurilor europene și euroatlantice, siguranța cetățenilor și ordinea publică reprezintă obiective fundamentale ale guvernării.