Ștefan Pălărie, despre dezastrul din sistemul educațional: Dacă întreg Ministerul Educației dispare câțiva ani, nu cred că lucrurile pot coborî mult mai jos. Prioritățile pentru a redresa înv

„Am ajuns să fim prea toleranți cu dezordinea, cu haosul, cu distrugerea sistemică din educație, cu cei 17 miniștri schimbați în 12 ani, cu doamna re-re-re-re-ministru de acum, cu lipsa de manuale, cu lipsa de profesori, cu halul de management școlar din multe unități de învățământ. Situația cred că poate fi cu greu mai proastă decât acum. Sau, mai bine zis, dacă întreg Ministerul Educației dispare câțiva ani, nu cred că lucrurile nu pot coborî mult mai jos“, afirmă Ștefan Pălărie, membru al Comisiei Naționale de Politici Publice, despre sistemul educațional din România.

Plecând de la prezentarea ratei de promovare a Bacalaureatului din 2011 (când au fost introduse camerele video de supraveghere) până în prezent, Ștefan Pălărie arată cum problemele învățământului românesc țin de sistem și nu de un singur om sau de o singură instituție.

„La scară sistemică, examenul de BAC de anul ăsta, cu ratele lui de promovare comparative din ultimii ani, arată așa:
– 67,2% în 2019,
– 67,7% în 2018,
– 71.4% înainte de contestații în 2017,
– 66,7% în 2016,
– 66,41% în 2015,
– 56.4% în 2013,
– 44.3% în 2012 și
– 45.72% în 2011 – anul introducerii faimoaselor camere video

Cifrele astea pot arată multe… printre altele, cât de defect este sistemul educațional și cât de mult avem de reparat la el.

O analiză făcută de cei de la edupedu.ro calcula faptul că, din tinerii născuți în intervalul 2000-2001 și care au dat anul acesta Bacalaureatul, 3 din 5 copii care s-au înscris în clasa întâi în anul 2007 nu au mai ajuns să dea sau nu au luat peste media 6 la examenul de Bacalaureat în 2019. Mai precis, din 230.000 de boboci au rămas doar puțin peste 85.000 cu diploma care să le permită accesul către învățământul universitar sau post-liceal. […] Cred că, acum mai mult ca niciodată, avem nevoie să ne mobilizăm pentru redresarea din picajul liber al educației din România. Dacă educația din România ar fi un avion, indiferent prin câte turbulențe ar trece și indiferent câte defecte de fabricație ar avea, noi nu l-am lăsa să se prăbușească. Nu cu copiii noștri în el“, mai spune Ștefan Pălărie.

Membrul PLUS subliniază că vina este una colectivă, iar dincolo de revolta pe care o simt românii, este nevoie de consens și înțelegere între toate forțele politice pentru a elabora și cădea de acord asupra unei strategii privind educația din România, care să fie respectată și dusă până la capăt, indiferent de cine și cât timp va fi la putere.

„Problema este că am ajuns să fim prea toleranți cu dezordinea, cu haosul, cu distrugerea sistemică din educație, cu cei 17 miniștri schimbați în 12 ani, cu doamna re-re-re-re-ministru de acum, cu lipsa de manuale, cu lipsa de profesori, cu halul de management școlar din multe unități de învățământ. Situația cred că poate fi cu greu mai proastă decât acum. Sau mai bine zis, cred că dacă întreg Ministerul Educației dispare câțiva ani, nu cred că lucrurile pot coborî mult mai jos.

Probabil că ar trebui să ne revoltăm. Ar trebui să protestăm în stradă sute de zile la rând până când în Educație se vor lua deciziile corecte. Sau ar trebui să venim împreună cu soluții pentru sistemul nostru de educație. Ar trebui ca celor din conducerea ministerului să le fie frică și groază de apropierea examenelor de capacitate sau Bacalaureat.

Ar mai trebui însă să construim împreună – indivizi, lideri din educație, ONG-uri educaționale, partide de opoziție, oameni și oameni, părinți și profesori soluții pe termen scurt, mediu și lung“, arată membrul CN PLUS, care precizează și o serie de măsuri generale care ar trebui implementate pentru salvarea sistemului de învățământ.

„Problema cu 19 miniștri se poate rezolva cu ușurință dacă direcția, strategia de bază și principiile fundamentale nu ar fi nici măcar atinse indiferent ce partid sau ce ministru ar fi la guvernare. Se poate cădea de acord pe un set de direcții, principii și instituții care să nu fie atinse și schimbate – spre binele educației românești – indiferent ce se întâmplă politic în țara noastră.

Pentru situația cu subperformanța sistemică, ca în orice sistem, ea se rezolvă atunci când este legată în mod direct de autori morali direct răspunzători. De profesori, de directori, de părinți. Atunci când există transparență și trasabilitate. Atunci când fișa unui profesor – mai ales unul care predă materiile de bază la care se dă bacalaureatul sau evaluările naționale – conține istoricul tuturor claselor la care a predat, împreună cu performanța educațională comparată la media națională și la standardele așteptate. Subperformanța este atacată atunci când orice director de școală are publicat pe web-site-ul școlii planul de obiective, priorități și realitatea din toate evaluările naționale, precum și rapoarte de evaluare lunară a școlii. Sub-performanța dispare atunci când problema lipsei manualelor este direct legată de o persoană cu nume și prenume din Ministerul Educației sau din agențiile coordonate – din nou transparență și meritocrație.

Prioritățile obligatorii pe care trebuie să le avem ca țară sunt:

– Profesionalizarea continuă a corpului didactic
– Atragerea de tineri pasionați de educație la catedră și eliminarea anuală a cadrelor didactice care nu pot sau nu mai vor să facă față standardelor din educație
– Profesionalizarea managementului educațional
– Eliminarea tuturor condițiilor improrii de desfășurare a educației
– Eliminarea decalajelor de calitate între școli.

Toate se pot duce până la capăt prin implicare asiduă, iar evoluția lor se poate face transparentă prin rapoarte publice frecvente“, explică Ștefan Pălărie.

Mesajul său se încheie cu îndemnul la implicare adresat oricui crede că poate ajuta, cu orice idee, la înlocuirea sistemului educațional actual cu unul care să ofere țanse mai bune generațiilor viitoare.

„Nu vorbesc din cărți, nu vorbesc doar teorie. Sunt implicat activ în mai multe procese care să aducă soluții și care să coaguleze oameni cu expertiză în spatele fiecărei dintre aceste soluții. Dacă vrei să dai o mână de ajutor, dacă ai o idee simplă și clară despre cum putem deconstruim sistemul ăsta disfuncțional – fie sistemic, fie guerillist și «disruptiv» – haide să construim împreună. E mult de muncă.
Altfel… nu avem cum să scăpăm niciunul dintre noi.

PS: Să nu ne îmbătăm cu apă rece că dacă plătim educație privată am scăpat de sistemul de stat din România. Să fim liniștiți, copiii noștri vor trăi înconjurați de cei care nu și-au permis sistemul privat. Pe bune, nu există scăpare. Decât dacă «we collectively dig ourselves out of this»“.

Sursa: https://stiri.plus/stefan-palarie-despre-dezastrul-din-sistemul-educational-daca-intreg-ministerul-educatiei-dispare-cativa-ani-nu-cred-ca-lucrurile-pot-cobori-mult-mai-jos-prioritatile-pentru-a-redresa-invatamantul/