Economie și antreprenoriat

În domeniul apărării, România, ca stat membru al UE și al NATO, nu are voie să rateze fondurile europene nerambursabile

aparare.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Într-o conferință de presă susținută joi, 25 iulie, ministrul Bădălău  a pomenit de mai multe idei de investiții pe care unele companii de stat din domeniul apărării urmează să le deruleze în principal prin credite de angajament. Ceea ce arată că, în continuare, Guvernul României nu știe sau nu vrea – sau ambele – să utilizeze fondurile europene nerambursabile disponibile în acest domeniu.

Se știe foarte clar că apărarea este unul dintre domeniile-cheie definite ca atare de către Comisia Europeană, în cadrul strategiei sale de a diminua la maxim importurile din zona de securitate și apărare de pe alte continente.

Comisia Europeană are disponibile numeroase linii de finanțare nerambursabilă în domeniul apărării, atât pentru entități coordonate de către statele membre, cât și pentru companiile integral private. Discutăm despre cel puțin 2 miliarde de euro pe an prin Fondul European de Apărare, viitorul program Orizont Europa sau Programul European de Dezvoltare Industrială în Apărare.

Este vorba despre finanțări majore pe care România nu are voie să le rateze, în calitate de stat membru al UE și al NATO și prin prisma poziționării sale geostrategice.

Soluția propusă de Grupul de lucru Economie al partidului PLUS este simplă:

  1. Dezbatere publică despre industria de apărare între stat – pe de o parte – și mediul privat din domeniu, plus institutele de cercetare specializate – pe de altă parte;
  2. Definirea unor domenii punctuale în care România excelează prin prisma competențelor de care dispune țara noastră pe partea de apărare, securitate, combaterea războiului hibrid, cybersecurity;
  3. Crearea unui portal integrat care să centralizeze informații despre finanțările nerambursabile disponibile în domeniu;
  4. Înființarea unui „task force“ format din statul român și stakeholderi privați ce își doresc implementarea de proiecte cu finanțare nerambursabilă în domeniul apărării, care să sprijine companiile românești să intre în consorții și să acceseze fondurile disponibile;
  5. Încurajarea institutelor de cercetare să dezvolte prototipuri inovatoare, disruptive pentru echipamente, materiale, soluții tehnice, programe informatice necesare țărilor NATO și tărilor membre PESCO (Structura Permanentă de Cooperare – parte a Politicii UE de Securitate și Apărare);
  6. Crearea unor instrumente financiare care să sprijine firmele private și de stat ce doresc accesarea de fonduri nerambursabile în domeniu, dar nu își permit să susțină cofinanțarea pe proiecte majore.

Soluții există, însă trebuie dublate de voință și de competență. Guvernul actual a dovedit deja și lipsă de voință, și lipsă de competență. Va veni rândul nostru să demonstrăm că industria de apărare a României poate deveni un pilon major al creșterii economice pe termen mediu și lung, consolidând, în același timp, rolul României ca partener strategic al NATO.

Sursa: https://stiri.plus/grupul-de-lucru-economie-al-plus-in-domeniul-apararii-romania-ca-stat-membru-al-ue-si-al-nato-nu-are-voie-sa-rateze-fondurile-europene-nerambursabile/

Cum relansăm piața de muncă din România?

În data de 8 mai, un număr de aproape 900.000 de oameni erau în șomaj tehnic și 330.000 în șomaj, conform datelor de la Ministerul Muncii. După numai două săptămâni, numărul salariaților în șomaj tehnic a scăzut cu o treime, la sub 600.000, în vreme ce numărul contractelor încetate ca efect al crizei a crescut la peste 400.000.

Așadar, vestea bună este că un număr net de aproximativ 200.000 de lucrători au reluat lucrul. Vestea proastă este că, în doar două săptămâni, 70.000 de oameni și-au pierdut locurile de muncă! Iar situația față de începutul lunii aprilie este și mai gravă, peste 220.000 de contracte fiind încetate în ultimele două luni. Ce se poate face? Care sunt măsurile care ar putea salva cel puțin în parte locurile de muncă aflate acum în pericol? Este Guvernul gata să ia măsurile necesare? A pregătit ceva?

Susținerea cheltuielilor salariale propusă de Guvern – o măsură cu probleme

Dintr-o declarație a șefului Cancelariei prim-ministrului aflăm că Ministerul Muncii propune, pe de o parte, continuarea programului de șomaj tehnic pentru unele domenii, iar pe de altă parte, susținerea companiilor care își reiau activitatea după 15 mai și recheamă salariații din șomaj tehnic, cu o sumă reprezentând 41,5% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% din câştigul salarial mediu brut. Această susținere ar urma să fie acordată pentru o perioadă limitată, de trei luni.

Efectul acestei măsuri ar putea fi benefic pentru companiile care au redus/sistat activitatea și au trimis oamenii în șomaj tehnic. Cu toate acestea, există cel puțin 4 mari probleme care fac ca o astfel de măsură să fie nepotrivită:

  1. Harzardul moral

Companiile care nu au trimis oameni în șomaj tehnic, indiferent dacă acum sunt sau nu în dificultate din cauza efectelor crizei în economie, nu vor putea să beneficieze de acest ajutor, chiar dacă în următoarea perioadă piața le va fi defavorabilă.

Pe scurt, antreprenorii care și-au protejat singuri angajații sunt trimiși la plimbare, iar cei care deja au fost ajutați o să fie ajutați iar. Halal echitate economică, nu?

  1. Efectul de balast și lipsa adiționalității

Dacă o companie planifica oricum să își reia activitatea la 100% din capacitate, va putea beneficia de un ajutor de la stat, ceea ce îi va scădea costurile cu forța de muncă cu până la 40%, deși nu avea neapărat nevoie. Mai mult, în acest fel, va fi mai competitivă pe piață decât o companie cu același profil, care nu a trimis angajații în șomaj tehnic și a preferat să reziste și să își țină oamenii la muncă și să plătească taxe la stat. Astfel, se nasc premisele unei competiții neloiale și se cheltuie bani fără vreun efect pozitiv.

Din acest punct de vedere, credem că eficiența banilor publici este potențial scăzută, neexistând suficiente condiționalități care să dirijeze fondurile către companiile care au nevoie, pentru a proteja în continuare locuri de muncă.

  1. Rigiditatea măsurii, chestionarea plafonării și lipsa unui studiu de impact

Deși este de înțeles că ne grăbim și că ar fi trebuit ca Guvernul să iasă cu această măsură încă de pe 15 mai, totuși nu este deloc clar care este baza de calcul pentru măsura propusă. Inițial, măsura era gândită neplafonată și atunci avea o oarecare logică – 41,5% este o aproximare a taxării medii pe angajat. Adică statul renunță la taxele asupra angajaților respectivi trei luni pentru ca firmele să își revină.

Dar dacă plafonăm la nivelul salariului mediu brut pe economie în anul 2020 (5.429 de lei), atunci vom avea un sprijin mai substanțial pentru angajatorii care plătesc salarii mici față de cei care plătesc salarii mai mari de salariul mediu brut. Spre exemplu, există companii românești din domeniul automatizărilor industriale care au închis ușile pentru că pe lanțul lor valoric clienții din industria auto au oprit activitatea. Genul acesta de companii care au valoare adăugată mare și ingineri bine pregătiți și plătiți adecvat vor primi un sprijin mai redus decât companiile ce angajează la nivelul salariului minim. Poate că un studiu de impact ar fi putut da și o altă dimensiune decât cea socială, mai apropiată de obiective de politică industrială, atât de necesară în această perioadă de relansare post-criză.

  1. Ratarea lecțiilor crizei în ceea ce privește flexibilitatea forței de muncă

Măsura propusă nu produce vreo reformă de substanță, ci doar oferă un paliativ temporar, foarte scump de altfel pentru cetățenii plătitori de taxe. Mai toate țările OECD au văzut în criza sanitară o oportunitate de a consolida piețele de forță de muncă și a le întări reziliența la crize / șocuri. S-a văzut clar cu ocazia crizei că România nu are o legislație care să permită prea mare flexibilitate – practic între varianta cu șomajul tehnic, adică trimitem lumea acasă și cea cu săptămâna redusă de lucru de 4 zile în loc de 5, nu mai avem alte alternative. Și nici vreun sprijin public pentru situații în care ar exista perioade de volatilitate mare de activitate.

Munca flexibilă – o alternativă mai eficientă propusă de PLUS și de mediul de afaceri

* Material de 

Dragoș Pîslaru, europarlamentar PLUS, coordonator al Grupului de lucru Economie și Antreprenoriat PLUS

Alin Stoica, jurist, membru al Grupului de lucru Economie și Antreprenoriat PLUS

Sursa: https://stiri.plus/cum-relansam-piata-de-munca-din-romania/

Planul de relansare economică – propunerile PLUS pentru promovarea exporturilor românești

Lipsa de acțiune guvernamentală în domeniul exporturilor și al reprezentării economice pe piețele externe afectează dezvoltarea economică atât sub aspect social, cât şi în ceea ce priveşte mediul de afaceri, contribuind la întreţinerea unui climat nesigur şi neatractiv.

Cele mai recente date macroeconomice – exporturile României în luna aprilie 2020 au scăzut cu 47% faţă de aceeași perioadă a anului trecut, deficitul balanţei comerciale la bunuri a crescut cu 17%, exporturile în Uniunea Europeană s-au redus la jumătate. Realitatea impune crearea unui program amplu de susţinere a exporturilor româneşti. Deja este foarte târziu.

Criza economica actuală este  o criză globală, context în care trebuie să ne protejăm exportatorii, deoarece aceștia creează un echilibru extern pozitiv pentru România și pot influența în mod pozitiv cele mai importante sectoare de activitate în care lucrează sute de mii de români. Exportatorii au potențial de creștere în perioada de revenire post-COVID-19 și pot genera locuri de muncă bine plătite și prosperitate pentru firmele românești.

Exporturile firmelor suferă foarte mult ca urmare a evoluției COVID-19. Doar că în contextul unei iminente crize economice, situația firmelor românești se va înrăutăți, iar exporturile vor deveni mai relevante ca niciodată. Reducerea capacităților de producție, problemele legate de transport, lipsa materiilor prime din import şi anularea contractelor comerciale sunt principalele motive invocate de exportatorii români pentru contracția comerțului exterior.

Peste 50% din firmele care deţin 62% din exporturile României estimează contracţii ale exportului: 32% dintre aceştia văd o scădere de până la 25%, 12% între 25% şi 50%, iar 7% estimează o reducere a exporturilor cu peste 50%, potrivit Institutului Național de Statistică. Cauzele principale pentru aceste reduceri sunt: reducerea capacităţii de producţie (16,6%); probleme transport (22,4%); interdicţii temporare legate de export (16,5%); lipsa materiilor prime din import (14,1%) şi anulare contracte (9,1%).

În acest context dramatic, PLUS susține adoptarea urgentă a unui mix de măsuri pe termen scurt și mediu pentru relansarea exporturilor, după cum urmează:

MĂSURI PE TERMEN SCURT

MĂSURI PE TERMEN MEDIU

 

* Material de Claudiu Vrînceanu, Grupul de Lucru Economie CNPP PLUS

Sursa: https://stiri.plus/uncategorized/planul-de-relansare-economica-propunerile-plus-pentru-promovarea-exporturilor-romanesti/