Fenomenul diaspora. România din afara granițelor

Între 1945 și 1990 mobilitatea cetățenilor români, deși restricționată, a cunoscut cazuri de cetățeni care au reușit totuși să părăsească România. După 1989 s-a înregistrat un prim val de emigrare a românilor, val datorat în primul rând dorinței anterioare de a pleca, a condițiilor social- economice sau a lipsei unei viziuni pentru viitor. Printre acești primi emigranți s-au aflat numeroși cetățeni din grupurile etnice minoritare (germani, turci, etc) existând de asemenea indicii despre o migrare de reunificare a familiilor din comunitățile istorice din jurul granițelor țării. După 1992 și până în 2007 emigrarea a cunoscut mai multe țări de destinație, în funcție de acordurile pe care România le semna cu țări mai dezvoltate, continuându-se însă cu migrația ilegală către țări dezvoltate din vestul Europei. Începând însă cu anul 2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană și ridicarea majorității restricțiilor cu privire la piața muncii, migrația a cunoscut cote alarmante dar care nu au fost niciodată privite cu îngrijorare de către guvernele României, decât doar la nivel declarativ. Intrarea României în Uniunea Europeană a însemnat și începerea masivă a unei migrații aparte, aceea a cetățenilor cu studii superioare, fenomen cunoscut ca „brain drain”.

Migrația forței de muncă a determinat astfel și un flux foarte mare al remitențelor. Studii internaționale au arătat că o țară emergentă poate beneficia de pe urma migrației datorită remitențelor dar numai dacă acestea sunt folosite ulterior în finanțarea unor investiții. Dacă aceste remitențe sunt strict folosite pentru consum, impactul lor se traduce doar prin reducerea sărăciei extreme, dar nu îmbunătățesc situația financiară a țării. (Giuliano și Ruiz-Arranz, 2009). Aceștia mai menționează în studiile lor că remitențele pot determina creșterea economică atât prin utilizarea lor în investiții productive,
cât și prin cheltuieli legate de asistență medicală, educație, asigurări. La nivel macroeconomic, Dăianu, Voinea și Tolici (2001) precizează că remitențele pot reduce deficitul de cont curent al unei țări prin finanțarea acesteia.

Fenomenul „diaspora”, deși foarte mediatizat și, de prea multe ori, folosit în mod populist de către diverși politicieni, nu este suficient studiat, existând încă foarte multe aspecte ce necesită studiu aprofundat, cercetări și analize clare care să pună lumină în tot ceea ce înseamnă exodul românesc al ultimilor 30 de ani.

Pentru mai multe detalii consultați documentul atașat.